m-am mutat in "casa" noua:)

De curand m-am mutat. De-acum intorsaturile ce-mi intorc viata si parerea mea despre lucrurile care se intampla in jur vor fi postate aici. Merita incercat:)

...o dorinta, o sansa, o schimbare...

Catedrala mare din Gheorgheni e imbracata de copaci galben-auri, aleea din fata mea pare nesfarsita, pierzandu-se undeva intr-o pacla de ceata. Cateva randuri de strazi de desprind de alee si coboara catre catedrala. Ma indrept catre birou cu pasi mici, zambind oarecum strengareste, caci unii trecatori cred ca sunt o scolarita indragostita de scoala. Iar eu am trecut de 20 de ani. Gandul imi urmeaza pasii sau pasii isi urmeaza gandul?Adulmec aroma de toamna asa cum adulmeci in paginile unei carti noi.

Si mi-a adus toamna asta o poveste care-mi umple fata de zambet, o intamplare care ma umple de neliniste si o schimbare pe plan profesional. Ma coplesesc toate, de dimineata pana seara, intr-un amalgam de zambete si priviri pierdute. Printre toate micile, de fapt marile schimbari cel mai mult mi-am gasit ragazul sa am grija de mine si sa fiu parte din viata mea si a celor dragi. Am fost acasa mai mult ca in oricare alta toamna din ultimii 4 ani. Am vorbit in fieacare zi cu cel putin unul dintre prietenii mei vechi, am cunoscut persoane noi, am cautat oportunitati pentru mine, am analizat lucrurile ce mi se intampla, am tras concluzii si merg mai departe. E asta un anotimp al credintelor mari.

Doar ieri am constientizat ca mai sunt doar 4 luni pana sa merg in eXchange, si atatea de facut pana atunci. E asa fascinant sa tin globul in maini, sa-l invartesc, si sa pot sa merg oriunde. Aproape ca m-am hotarat asupra destinatiei, undeva pe malul Atlanticului. As vrea sa intalnesc un popor vesel, cu spiritul liber, cu oameni mari care nu se sfiesc sa fie copilarosi, prietenosi si calzi, dar nu sufocanti. Si asta pentru oamenii astia vor fi parte din experienta mea. Initial am crezut ca imi doresc sa experimentez mai mult partea cultura, sa traiesc vestitele socuri culturale dar realitatea e ca voi simti implinirea numai daca si partea cultura si cea profesionala se vor intalni intr-o completare armonioasa. Si nu sa simt ca e un timp impartit in doua. Ma atrag in egala masura Parisul si atatea orase din cartile mele de franceza, Viena si toata Portugalia. Nici nu trebuie sa merg foarte mult ca sa simt o mare schimbare. Le caut pentru stilul de viata, pentru bogatia culturala, pentru ca au farmec, pentru faptul ca ma vor incerca in atatea feluri, pentru a le gusta. Stiu ca le voi arata partea cea mai frumoasa din mine, stiu ca imi vor raspunde in egala masura.
..................................................................................................................
va urma

O adiere

...o adiere usoara imi aduse aminte ca e deja tarziu, umbrele se lasasera si odata cu ele o neliniste mi se aseza-se pe frunte si nu voia sa mai plece. Ma spal de doua ori pe fata cu apa calda si apoi rece crezand ca voi inlatura astfel si nelinistea mea. Cat e copilarie si cat e frica in incercarea de a ne inlatura gandurile sacaitoare care ne opresc la jumatate zambetul? Exista oare cineva care sa nu caute un ragaz de consolare?
Cred ca personal in mod natural ma folosesc de tupeu' si umorul ardelenesc pe care-l cunosc bine, percepandu-le ca un liant ce ma conduce spre partea pozitiva in majoritatea situatiilor.

tacit knowledge

In rasfoiala mea de articole de imbogatit mintea si sufletul, azi mi-a atras atentia un articol despre ”tacit knowledge”.

Va preocupati cumva de circulatia sangelui? De metabolism?...Nu, evident. exista programe interne mai inteligente care indeplinesc acest rol.
”Tacit knowledge” sau cunoastere ascunsa se refera la o ”colectie” de cunostinte si programe impregnate in ADN-ul nostru, pe care nici nu le constientizam dar care formeaza baza fundamentala a oricarei cunoasteri de ordin superior. Aceasta cunoastere elementara nu poate fi ”predata” ci numai ”activata”.
Iata si un exemplu revelator: Se poate intr-adevar explica cuiva cum sa mearga cu bicicleta? Te ajuta sa citesti carti despre mersul cu bicicleta, sa te uiti la materiale video? Te invata ele toate sa mergi cu bicicleta? Nu!! Dar cand te urci pe bicicleta nimeni nu te poate invata sa stai in echilibru, pur si simplu la un moment dat trupul va simti un ”aha” care ii spune ca ”asta este” si care ii va semnaliza care dintre aceste programe pastrate in tacit knowledge vor trebui sa fie activate pentru a indeplini scopul respectiv.

Cred ca asta-i o regula ce se aplica in toate dragoste, profesie, shooping, echilibrul in viata: il vezi,... si simti aievea acea senzatie de „asta e”.

...Si oare cate programe exista inlauntrul nostru si asteapta sa fie activate?...

Socrate si Platon afirmau ca detinem deja inauntrul noastru, la fel ca toate fiintele, resursele si cunoastintele de care avem nevoie ca sa ne gasim rostul si sa ne indeplinim misiunea.
Iata un simplu exemplu care confirma aceasta ipoteza.V-ati intrebat vreodata de ce castorii isi construiesc baraje? Raspunsul poate fi surprinzator: barajul este numai ultima parte a unui procedeu complex care are ca scop final obtinerea unui adapost cat se poate de sigur.De fapt, un castor sapa imediat langa apa o vizuina cu diverse camere unde, la nivelurile superioare, va trai cu familia, va creste pui, va pastra rezerve de hrana – toata aceasta munca de constructie fiind facuta in solul uscat. Numai cand a terminat constructia casei, castorul va cladi barajul in asa fel incat apa sa inunde nivelurile inferioare ale adapostului: asa, el si familia lui vor fi protejati de pradatorii de apa, pentru ca de fapt traiesc pe uscat, si vor fi protejati de pradatori terestri, pentru ca acestia ar trebui sa se scufunde ca sa intre in adapostul respectiv.

Din pacate, o mare parte dintre programele care formeaza cunoasterea tacita sunt blocate din cauza educatiei, din cauza fricii, din cauza credintelor limitative.
Care din aceste programe ne sunt blocate din cauza fricii, lipsei de incredere, educatiei gresite, convingerilor restrictive? Cum sa accesam aceste cunostinte pe care nici nu banuim ca le avem la dispozitie? Daca am stii ce program sa activam si in ce moment am fi de-a dreptul adorabili in toate situatiile.

Chiar daca nu am un raspuns articolul imi sustine credinta unicitatii individuale, a faptului ca oamenii sunt in esenta extraordinari si plasati in sfera potrivita sunt capabili de performante nebanuite. Pentru ca acolo se petrece o reactie. Nu e stradanie. E simplu ”chimie”.

...atunci cand...oricand...

...atunci cand e soare, cand ploua, cand lumea e cu susu-n jos, cand toate merg aiurea, cand mi-e lumea mai draga, cand e mare agitatie...cand...oricand vorbesc cu ai mei la telefon in sufletul meu se face liniste...

...e sfarsit de septembrie. Vorbim...si toata linistea care fusese se stinse deodata,... nu mai am prioritati si nici sens, doar o singura dorinta: ca ai mei sa fie bine...

...asta e cu adevarat singurul moment in care te sfarsesti pe dinauntru... si ti-e frica, in care nu sti ce sa faci caci solutiile sunt prea putin sau deloc la indemana ta, cand nu mai alergi... cand te simti puternic si vulnerabil in egala masura...

...e sfarsit de septembrie si zile grele...constat inca o data ca dincolo de dragostea celor pe care ii iubesti nu mai e nimic de pierdut...ca fara ei nu mai ai sens,...ca nu esti niciodata pregatit sa-i vezi suferind...

...restul e doar parere, sunt obstacole posibil de trecut, sunt situatii care au rezolvare...

...a trecut o saptamana. sunt fericita ca am sens. pentru ca ii am pe ei. pentru ca iubesc. Si asta e singura poveste pe care o cunosc: fericirea de a iubi. ma rog sa fie bine.